Uniunea Scriitorilor, împreună cu toate revistele literare din subordine, se află în stare de faliment, cu toate că pe lîngă vistieria sa au trecut în aceşti ani mulţi saci cu bani! Scriitorii mîrîie pe la colţuri, dar, de frică, tac.

Pentru ca lucrurile să mai poată fi îndreptate, gaşca din jurul preşedintelui Nicolae Manolescu trebuie să plece şi să dea socoteală.

Manolescu, la Paris, împreună cu Irina Horea, actuala nevastă, pe vremea cînd era căsătorit cu Ioana, care-i era şi secretară la Ambasada UNESCO

Interviul pe care l-am realizat cu noul redactor şef al revistei „Tribuna”, de la Cluj, filosoful Mircea Arman, primul traducător al lucrării lui Haidegger, „Sein und Zeit”, a născut reacţii neaşteptate în rîndul multor scriitori, majoritatea lor aflîndu-se în jurul lui Manolescu.

Proteste, liste cu semnături, găzduite de site-urile tuturor membrilor din Comitetul director al Uniunii Scriitorilor... Unii, după tipicul stalinist, exersat şi atunci cînd au fost criticaţi Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu, au şi scris că noi am vrea „Moartea intelectualilor”!

Cu adevărat, însă, e vorba de interesul unora de a nu se schimba nimic la falimentara Uniune a Scriitorilor, fapt ce ascunde lucruri murdare, cu banii încasaţi de la cazinoul din Casa Vernescu, din timbrul literar sau din alte surse. Cu toată opoziţia unor profitori ai epocii Manolescu, se pare că ora adevărului nu este departe.

Nicolae Manolescu şi-a semnat deja demiterea!

În februarie 1965, cînd preşedintele Uniunii Scriitorilor era Demostene Botez, PCR a decis schimbarea sa din funcţie pentru următoarele motive:

- avea 73 de ani şi era prea bătrân spre a face faţă „unui volum mare de muncă pentru rezolvarea problemelor curente şi de perspectivă ale activităţii scriitorilor”

- „în decurs de unsprezece luni de când era preşedinte(,) a făc