Atât Victor Ponta cât şi Traian Băsescu amestecă adevăruri şi minciuni în încercarea de a plasa celuilalt răspunderea pentru eşecul noii amânari a intrării României în spaţiul Schengen. Cu toate acestea, cel ce are dreptatea de partea sa este, indubitabil, preşedintele.
Poziţia sa din ultimii ani în această chestiune este cea corectă, adecvată interesului naţional, iar dacă Victor Ponta îşi doreşte o carieră politică la vârf, pe termen lung, în scurt timp va trebui să facă măcar cât a făcut Traian Băsescu pentru evoluţia relaţiei României cu partenerii săi strategici. Poate să-şi aleagă alte metode, dar efectul trebuie să fie acelaşi. Europenii şi americanii trebuie să fie convinşi că are capacitatea de a moderniza ţara, cât de puţin şi că în nici un caz nu o va împinge înapoi.
Adevărul lui Ponta: noul refuz al europenilor şi în special al Germaniei este motivat în special de disputele politice interne din aceste ţări, de campaniile electorale în pregătire, de presiunea opiniei publice care se teme că intrarea celor mai noi membri UE în spaţiul Schengen va atrage după sine un val masiv de imigranţi, care le vor lua locurile de muncă.
Prima minciună a lui Ponta: declaraţia făcută după căderea guvernului bulgar şi în care susţinea că situaţia din ţara vecină ar putea afecta luarea unei decizii favorabile la Consiliul JAI din 7 martie. Premierul ştia încă de atunci ce ne-a spus în weekend şi a confirmat şi ministrul de externe german, că unele ţări, cu Germania în frunte, ne pregătesc o nouă amânare. Faptul că s-a folosit de argumentul complet necredibil cu Bulgaria arată că era încă de atunci în căutarea unui ţap ispăşitor. Pe care azi ni-l prezintă drept Traian Băsescu.
A doua minciună, livrată via Titus Corlăţean, dar lansată iniţial chiar de el, cu multe luni în urmă, se referă exact la rolul lui Traian Băsescu în acest eşec: preşedintele nu