Nu ştiu cum s-o spun/scriu decât pe şleau: mi se pare penibil festivismul ieftin din preajma zilei de 8 Martie. În apărarea mea, adaug doar că nu sunt nici feministă, nici „misogină”. Cred că toţi merităm şanse egale, dar modul în care le folosim ne face inegali. Cred în respectul femeii, al OMULUI în general, dar nu cred în femeile care se cred femei doar de 8 Martie şi nici în bărbaţii care le preţuiesc doar atunci.
M-a întrebat cineva care e diferenţa dintre femeia de azi şi cea de acum 50 de ani. Cred că e cam aceeaşi ca între politicienii, intelectualii, copiii, bărbaţii etc. de acum şi de atunci. Şi-au pierdut „substanţa”:
1. Femeia de azi e cu 5 kg mai slabă, cu 50 de cm mai goală şi, totuşi, cu 500 de euro mai greu de întreţinut.
2. Femeia de azi se plânge că e femeie când trebuie să gătească sau să-şi educe copiii şi se laudă că face parte „din sexul slab” când e vorba de serviciu.
3. Femeia de azi spune zâmbind şi că: „nu trebuie să suportăm orice mitocan numai de dragul de a avea un crac de izmană la uşă” şi că „dar el trebuie să mă iubească aşa cum sunt”.
4. Femeile de azi spun că iubirea e prioritară, dar maximul sacrificiu pe care îl pot face în numele ei e să-i facă „dobitocului” o omletă.
5. Femeile de azi se bat cu cărămida-n piept că sunt libere, dar gura lumii surclasează propria judecată: „Ah, suntem împreună de un an şi nu m-a cerut? Ăsta mă face de râs în faţa fetelor”.
6. Femeile de azi spun că sunt preocupate de „bine şi frumos”, dar le-ar pune oricând pe planul doi pentru un shopping la mall. Aşa, de relaxare!
7. Femeile de azi au impresia că noua colecţie de la Calvin Klain şi noul parfum de la Lancome intră la capitolul „cultură generală”.
8. Femeile de azi cred că e suficient să te tunzi scurt, să porţi bocanci, să înjuri
