Cât te costã ca sã mori? Este una dintre cele mai grele întrebãri pe care cineva şi le poate pune, întrucât ideea de moarte nu prea face nimãnui plãcere. Totuşi, se dã o micã importanţã unei afaceri de o importanţã majorã în viaţa comunitãţii din Valea Jiului.
Sunt mulţi cei care, atunci când aud de pompe funebre, întorc capul îngroziţi. Dar cine ar trebui atunci sã se ocupe de boschetarii care mor de frig sau de foame în stradã? Sau cine ar trebui sã se ocupe de cei care mor?
Un astfel de exemplu este administratorul capelei Bobocul din Petroşani, Cristian Zaharia. Acesta ne-a povestit cã o astfel de afacere este necesarã în zona noastrã, dar nu este genul de bussines din care ieşi bogat.
„Eu am afacerea aceasta din anul 2.000, când am cum-pãrat-o de la domnul Boboc, de asta îi şi poartã numele. Când eu am cumpãrat firma, mi s-au pãrut nişte inadvertenţe în ceea ce propunea primãria, cã voiau sã îmi impunã cinci milioane de lei pe lunã. Nu e un bussines pe care sã îl poţi manageria, cã nu poţi comanda moartea, Doamne fereşte! Capela trebuia reabilitatã, dar dacã nu era a mea, cum sã dau banii? Mi-au vândut clãdirea, dar nu mi-au vândut pãmântul de sub ea. Ei nu voiau sã punã nimic, dar voiau bani în schimb”, ne povesteşte Cristian Zaharia.
Printre serviciile pe care antreprenorul de pompe funebre petroşenean le oferã se numãrã transportul decedatului de acasã la morgã, la capelã, la cimitir, precum şi asigurarea sicriului, lumânãrilor, parastas, colaci, pomanã de post sau de dulce, 120 de locuri la pomanã, având bucãtarii proprii.
„Avem şase locuri de depunere cu aer condiţionat, douã toalete, dar şi o altã salã, specialã pentru cei care fac parte din alte culte religioase”, a declarat administratorul SC Bobocul. De altfel, un meniu de post de persoanã care include cafea, apã mineralã, suc, pâine, felul I, felul II plus colaci
