ADIO Magistratii vasluieni sunt în doliu. Colegul lor, procurorul criminalist OVIDIU BERINDE, s-a stins. A pãsit discret cãtre Eternitate, iar vestea i-a socat pe multi. O boalã necrutãtoare l-a rãpit dintre noi, mult prea devreme. Ovidiu Berinde si-a trãit viata la maxim, s-a dedicat meseriei ca nimeni altul, si-a iubit familia si prietenii si a reusit sã-si atragã simpatia opiniei publice prin desele aparitii în media localã si nationalã. Impunea respect prin simpla lui prezentã, însã dincolo de imaginea durã de profesionist, se ascundea un suflet mare si frumos, un om vesel, îndrãgostit de viatã.

Colegii si apropiatii stiau de ceva vreme cât de fragilã este starea procurorului Ovidiu Berinde. Cu totii au sperat, pânã în ultima clipã, într-o minune. Dumnezeu s-a grãbit sã-si cheme aproape un ajutor, care se împartã dreptatea si în Cer, asa cum a fãcut-o o viatã întreagã. E foarte greu sã vorbesti despre Ovidiu Berinde la trecut. Un boem, un om special, devotat meseriei, care îsi iubea nespus familia si colegii. Berinde a trecut prin viatã frumos, simplu, onest. Era omul potrivit, la locul potrivit. Ajungea primul la birou si pleca ultimul acasã. Nici în concediu nu putea sta departe de Parchetul de pe lângã Tribunalul Vaslui. Profesia de criminalist îi ocupa tot timpul. Era pasionat, vorbea tot timpul despre munca lui, avea o memorie incredibilã si povestea în detaliu întâmplãri petrecute cu ani în urmã. Discret, vorbea rar despre familia lui, despre rudele aflate departe, dar atunci când o fãcea, ochii i se umezeau. S-a nãscut la Sighetu Marmatiei, dar a trãit o viatã printre moldoveni, care l-au iubit iar el i-a rãsplãtit cu un respect nesfârsit. Caracter puternic, educatie de fier, suflet de aur, vorbã bunã si modestie fãrã margini. Acesta era Ovidiu Berinde, sotul, tatãl, profesionistul, colegul si prietenul. Toti cei care l-au cunoscut, deplâng dispa