Titus Corlăţean şi-a epuizat, într- o singură intervenţie publică, resursele ministeriale. Sursa: EVZ

Începând de vinerea trecută, el nu mai reprezintă interesele românilor. El reprezintă interesele neantului. N-a avut, de când diriguieşte diplomaţia românească, nicio iniţiativă în care să nu-i simţi timorarea, n-am detectat niciun proiect în care să nu auzi, după caz, scrâşnetul ori clănţănitul dinţilor. Figurant şi nu actor, l-am văzut, parcă, o dată în acţiune, în timpul crizei răpiţilor din Algeria. Dar şi acolo era distribuit în rol de „Ursuleţ 3”, pentru că până şi tava o purtau alţii.

Cum liberul acces în spaţiul Schengen e prioritatea majoră a României, mă aşteptam ca ministrul nostru de externe să nu mai aibă somn. Mă aşteptam să ia cu asalt cancelariile ţărilor româno-sceptice. Ar fi avut prilejul s-o facă măcar pe dimensiunea socialistă a partidelor europene, dacă în ce-i priveşte pe populari nu-şi poate inhiba greaţa ideologică. Ei bine, nu. De la înălţimea incompetenţei şi neroziei sale, Corlăţean se stropşeşte la ţările europene: „Nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces. Şi e bine de reţinut. [...] Aşa cum am trăit fără Schengen, putem trăi în continuare.” Nu e uimitor că ministrul de externe a făcut această declaraţie halucinantă. Uimitor e că el încă se află în funcţie. L-am mandatat eu să afirme aşa ceva? L-aţi mandatat dumneavoastră?

Fişa postului îi cere să aducă argumente de ce România trebuie să fie în Schengen, şi nu să susţină, paranoic, că e totuna, cu sau fără Europa. Corlăţean a luat în braţe poncifele „legitimităţii” şi „credibilităţii”. Cât pe ce să acuze că nelegitimi şi necredibili sunt europenii, nu noi! În loc să-şi convoace colegii de partid şi să le spună limpede că dacă vor continua să sfideze lumea cu infractorii, incompatibilii şi cercetaţii lor penal, putem să ne luăm adio de la facilităţile ce decurg d