Populaţia de la sate este cea mai oropsită în privinţa asistenţei medicale. Un doctor are în “parohie” între o mie şi trei mii de oameni. Medicii de familie sunt, majoritatea, navetişti, aşa că au program doar câteva ore pe zi, de luni până vineri. Noaptea şi în week-end, bolnavii sunt ai nimănui. În cel mai bun caz, asistenta locuieşte în comună şi dă consultaţii la domiciliu.
Pe hârtie, în aproape toate comunele judeţului este încadrat un medic, iar în restul cazurilor se asigură asistenţa medicală două sau trei zile pe săptămână prin deplasarea unui doctor de la oraş sau dintr-o comună învecinată. În ultimul caz, consultaţiile se dau în mare grabă, căci toţi bolnavii dau buluc la cabinet în ziua în care vine medicul. Nici în localităţile cu medic propriu bolnavii nu sunt mai favorizaţi. Când localitatea are peste 3.000 de locuitori, un medic este prea puţin, căci populaţia din mediul rural este îmbătrânită şi măcinată de boală.
Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor şi Direcţia de Sănătate Publică au stabilit prin protocol că numărul maxim de asiguraţi pentru un medic de familie din rural trebuie să fie 2.000. Zeci de medici au peste 3.000 de asiguraţi pe listă. Există chiar şi liste de 4 sau 5 mii de oameni. Motiv pentru care medicii de familie fug de cabinetele de la sate. Venitul mediu brut pe cabinet este de 3.800 de lei. Dacă se scad impozitul, cheltuielile cu întreţinerea cabinetului, salariile angajaţilor şi costul navetei, medicul nu rămâne cu mare lucru. Aşa că tinerii medici preferă să devină agenţi de vânzări pentru firmele de medicamente.
Populaţia de la sate este cea mai oropsită în privinţa asistenţei medicale. Un doctor are în “parohie” între o mie şi trei mii de oameni. Medicii de familie sunt, majoritatea, navetişti, aşa că au program doar câteva ore pe zi, de luni până vineri. Noaptea şi în w
