Romania a obtinut zilele acestea "o victorie in infrangere". A pierdut tactic, dar a castigat strategic.
Iar motivul real pentru care a fost refuzata este, paradoxal, exact acelasi motiv pentru care ar fi trebuit sa se gandeasca foarte serios, de la inceput, daca vrea sa adere.
Una dintre ultimele redute care rezista in fata circulatiei globale a informatiei este cea a motivatiilor in politica. Este mult mai usor sa gasesti pe Internet specificatiile tehnice pentru un armament sofisticat, decat motivatiile reale pentru care guvernul tarii X a luat decizia Y, la momentul Z.
In cazul de fata, este important sa intelegem de ce Germania, Olanda si alte state membre UE care se ascund in spatele lor au decis sa respinga aderarea Romaniei.
Reactiile din Romania sugereaza ca majoritatea politicienilor fie nu cunosc motivatia reala a guvernelor europene in cauza, fie o cunosc dar prefera sa exploateze momentul in planul politicii interne.
Este importanta si intelegerea contextului, cu precizarea ca un context poate favoriza exploatarea unor anumiti parametri reali ai unei probleme, de catre un "actor" ofensiv care vrea sa loveasca o "tinta" politica. Adica a parametrilor care ii convin. Ceea ce nu schimba, pe fond, datele problemei.
In 2011, Olanda a fost cea care a blocat aderarea Romaniei la Spatiul Schengen, in 2013 rolul a revenit Germaniei. Acum doi ani ne-a dat flit un baiat de pravalie, astazi ne-a trantit usa in nas unul din patronii pravaliei, in persoana. Sunt doua tari cu pozitii foarte apropiate in UE, pe majoritatea dosarelor. Deci transferul de rol conteaza.
Si in 2011, si in 2013, respingerea Romaniei s-a facut cu ignorarea Tratatului European si a angajamentelor in domeniu asumate de toate guvernele statelor membre. "Legarea" aderarii la Spatiul Schengen de MCV este o inventie
