Imaginea de mai jos a fost surprinsă la sfârșitul lunii decembrie 2012, în timpul unei competiții sportive. Din păcate, fotografia a ”scăpat” presei românești (inclusiv a celei de specialitate), dar a început să circule în rețelele sociale în ultimele zile, împreună cu povestea din spatele ei. O întâmplare absolut extraordinară, care e de ”share”-uit și de povestit copiilor și nepoților.

Despre ce este vorba. Ivan Fernandez Anaya alerga într-un concurs în Burlada (Navarre) și se afla în poziția secundă, mult în spatele kenianului Abel Mutai. Efortul depus de Mutai l-a făcut să nu-și dea seama, pe ultimii metri, că nu a încheiat competiția, dând semne de oprire și de ieșire de pe pistă. Anaya l-a ajuns din urmă și a conștientizat greșeala adversarului. Dar nu a profitat de ea, dimpotrivă, i-a atras atenția că mai are puțin de alergat până la linia de sosire oficială, păstrându-și locul 2. Ivan Fernandez Anaya a pierdut cursa, dar și șansa de a face parte din echipa Spaniei pentru Campionatele Europene. Dar, ca om, a câștigat un respect uriaș din partea celor la care informația a ajuns la cunoștință.

Nu e o ”știre” de ultimă oră și nu ne afectează (cel puțin în aparență) în mod direct. Dar gestul lui Anaya merită promovat dincolo de timp. Pentru că e un gest care valorează mai mult decât un titlu olimpic sau mondial. Sunt mulți campionii care se impun în diferite competiții, înflăcărând imaginația și visurile suporterilor. Transformându-se în modele. Sunt, însă, extrem de rari cei capabili să câștige competiția cu ei înșiși. Oameni din ai căror gesturi avem de învățat mai mult decât din o mie de discursuri mobilizatoare. Să promovezi și să povestești despre asemenea oameni nu e niciodată ”prea târziu” sau ”prea mult”.

Imaginea de mai jos a fost surprinsă la sfârșitul lunii decembrie 2012, în timpul unei competiții sportive. Din păcate, fotogra