Am participat, pe întâi martie, la conferinţa de închidere a proiectului Băncii Mondiale - Analiza independentă privind eficienţa sistemului judiciar din România.

(Conferinţele nu te ajută mult la soluţionarea problemelor legate de mărţişoare. Eternul feminin te aşteaptă oricum după colţ.)

În urma analizei, Banca Mondială a observat (citez aproximativ) că există posibilităţi considerabile de îmbunătăţire a gestionării resurselor actuale (umane, financiare, tehnologia comunicării şi informaţiilor etc.) pentru ca sistemul să poată beneficia de „perfomanţă optimizată”. Totuşi, atât judecătorii cât şi procurorii depun prea mult efort în cazul unor domenii cu prioritate scăzută, nefiind capabili sau dispuşi să delege multe dintre sarcini personalului din subordine. În plus, sistemul acceptă prea multe speţe minore. Absenţa unor filtre adecvate de soluţionare a speţelor neimportante într-un ritm mai rapid, printre altele, nu ajută sistemul să folosească resursele în serviciul priorităţilor. Pentru acest lucru sunt necesare modificări legislative.

S-au observat deficienţe în domeniul standardizării şi al aplicării standardelor. Schimbările legislative introduse recent trebuie monitorizate.

Acestui sistem, spune Banca Mondială, îi lipseşte un proces adecvat de analiză a performanţei sectorului, de identificare a problemelor şi a cauzelor, şi de dezvoltare a instrumentelor de soluţionare a acestora. Cu foarte puţine excepţii se pare că pentru îmbunătăţirea performanţei în sectorul juridic (privit în ansamblul său) nu este nevoie de resurse suplimentare. Este, mai degrabă, o nevoie imperioasă de introducere a unei abordări strategice în managementul şi planificarea sectorului, astfel încât resursele disponibile să fie folosite cât mai eficient.

Urmează o serie de recomandări privind priorităţile, managementul, informatizarea şi bazele de da