Revizuirea Constituţiei e în curs. Se vor face, sunt convins, multe propuneri. Vor fi avute în vedere amenajarea relaţiilor de putere, drepturile, relaţia cu Uniunea, inclusiv participarea la Consiliul European ş.a.. Am avansat, la rândul meu, câteva modificări, deşi cel mai bine ar fi, cred eu, nu să revizuim textul actual, ci să avem o nouă Constituţie. O propunere mi se pare însă esenţială, indiferent de calea care va fi urmată. E vorba despre introducerea în Constituţie a obligaţiei de a aloca pentru educaţie un buget care să reprezinte minimum 6% din PIB. Ideea de a aloca bani mai mulţi decât în prezent nu e nouă. Partidele au susţinut-o de mai multe ori. Ideea cotei de şase la sută a fost introdusă, de altfel, în Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat de toate partidele politice, de sindicate şi asociaţii din domeniul educaţiei în 2008. Au făcut acest gest, fiindcă nu e un secret pentru nimeni că educaţia de la noi e sub-finanţată. Partidele promit, fără excepţie, că atunci când vor avea ministerul educaţiei vor remedia lucrurile. De fiecare dată, însă, se găseşte un motiv pentru a nu ţine promisiunea. Ba e criză şi nu sunt bani, ba sunt bani, dar nu se cheltuiesc bine ori se schimbă modul de gestionare. Toate partidele revin, astfel, de unde au plecat. Aşa că propun iar, după care explică de ce nu se poate. Singura cale de remediere a acestei nefericite situaţii este introducerea unei obligaţii în textul constituţional. În acest fel, bugetul educaţiei va fi calculat fără a mai putea invoca scuze de tot felul. Indiferent dacă PIB-ul creşte sau scade, bugetul pentru educaţie e la cota prevăzută în textul constituţional. De ce, însă, 6%? În Uniunea Europeană, media e de circa 5%. Diferenţele dintre ţări sunt mari. Unele - precum Suedia sau Cipru - alocă peste 7% din PIB, Belgia are şi ea 6,5%, în vreme ce în Slovacia e vorba de mai puţin de 4 procente. La noi, b