Fundația Academia Civică, sub îndrumarea neobositului editor Romulus Rusan, publică biografia dirijorului și muzicianului de excepție Erich Bergel, scrisă de fratele său Hans Bergel, în traducerea Alinei Grațiana Pop.
Născut în 1930 la Râșnov, într-o mică comunitate de sași transilvăneni, Erich Bergel a manifestat de mic copil înclinație pentru muzică. Prigoana declanșată împotriva sașilor în ianuarie 1945 l-a obligat să întrerupă studiile muzicale și să lucreze ca ajutor de brutar pentru a se putea întreține. Familia sa a părăsit Brașovul pentru Sibiu, ajungând apoi la Sighișoara, unde și-a putut continua studiile. Cu mari sacrificii, Erich Bergel a urmat studii muzicale la Cluj în perioada 1950-1955, excelând în arta dirijorală și devenind un virtuoz al orgii. Peste câțiva ani obține prin concurs postul de dirijor șef al Filarmonicii din Cluj, unde a fost arestat în timpul unei repetiții la 13 aprilie 1959. Cei doi frați, Hans și Erich, s-au revăzut în celula nr. 42 a închisorii de tranzit din Codlea. De acolo Erich Bergel a fost trimis la Periprava, la defrișarea stufului, timp de un an, apoi în fortul subteran nr. 13 Jilava și la închisoarea din Oradea. Eliberat, se stabilește la Cluj, unde obține de la conducerea filarmonicii pe care o dirijase postul modest de trompetist de rezervă.
Printr-un concurs de împrejurări și-a reluat cariera dirijorală la Cluj. Supravegheat de Securitate, reușește să fugă din România, iar din octombrie 1971 începe o strălucită carieră de dirijor în RFG. A concertat pe toate marile scene ale lumii. După prăbușirea regimului comunist s-a întors în orașul studenției, unde i s-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei pe care o urmase. Ultimul concert important dirijat cu puțin timp înainte de a se stinge din viață a fost cel de la Ateneul Român, din octombrie 1997. (A.G
