Nu este o scuză deja invocata foame de senzaţional a unei categorii de public. Jurnaliştii au regulile lor şi trebuie să se ţină de ele.

Luaţi de valul senzaţionalismului, stimulaţi de dorinţa nesăţioasă a publicului de a vedea noi şi noi minuni (dacă nu sânge, cel puţin un câine care cântă, un elefant care joacă şah, o Elodie, ceva), sete nes­a­tis­fă­cu­tă nici de generosul You­Tube sau de Facebook, unde orice tâmpenie câştigă mi­li­oane de vizualizări şi like-uri, reporterii de televiziune se transformă câteodată în ac­tori, cascadori şi pres­tidi­gi­ta­tori. Adică, în locul prezentării unor date şi fapte veridice, oferă publicului puneri în sce­nă, mutilări ale realităţii, mistificări. Sca­ma­toria are uneori ţinte prestabilite, cum ar fi lo­vitura politică. Alteori este o consecinţă a co­modităţii reporterului de a selecta inter­lo­cu­tori autentici, de a decupa din realitate mo­mentul propice, secvenţa relevantă. Cazul re­cent, prezentat pe larg pe site-ul pa­gi­na­de­media.ro, aparţine unui cameraman deja de notorietate, Marius Panţu, care l-a promovat în chip de client la mărţişoare pe însuşi or­ga­nizatorul Târgului de mărţişoare din Cons­tanţa, fără a preciza calitatea acestuia. Astfel regizată, ştirea a fost difuzată pe Digi24. Organizatorului i s-a părut că nu-i strică pu­blicitatea gratis a târgului şi a intrat în joc. Cameramanul şi-a câştigat o proastă re­pu­taţie cu ceva vreme înainte, când a pus în scenă împreună cu un reporter al Realităţii TV o „furtună de nisip“, răs­co­lind cu picioarele nisipul de pe plajă. Vestea despre jurnalismul practicat în România a ajuns peste mări şi ţări, dusă de Huffington Post, YahooNews, France24 ş.a.

Că asemenea întâmplări nu sunt simple ac­cidente în televiziune o arată şi reiterarea pro­cedeelor. N-ar trebui uitată scandaloasa trans­misie în direct a Realităţii TV din faţa spi­talului din Urlaţi,