După încercarea de puci de astă-vară, e în dubiu dacă noi merităm să fim nu doar în Schengen, dar în UE cu totul.

„Putem trăi și fără Schengen!“, a exclamat vic­torios ministrul de Externe al României, Ti­tus Corlățean, acompaniat și de primul mi­nis­tru, și de președintele Senatului, Crin An­to­nes­cu. Câțiva s-au supărat auzindu-i, dar n-au drep­tate. Ce, au spus respectivii vreun neade­văr? Deloc! Bineînțeles că putem trăi și fără Schengen, așa cum putem trăi chiar și fără Uni­unea Europeană. Putem trăi și mar­gi­na­li­zați, îndobitociți, corupți, cu un prim-mi­nis­tru plagiator, cu miniștri trimiși în judecată pen­tru corupție; putem trăi și cu un CSM supus presiunilor politice și așa mai departe. Pu­tem trăi, am trăit așa neam-de-neamul nos­tru, iar cei peste 66% dintre votanți, care au ales USL la ultimele alegeri, n-au decât să ju­bileze – România, cică, nu mai stă în ge­nunchi, ci își cere drepturile apăsat: gata, nu mai suntem o colonie a lui Barroso-Merkel ca pe vremea lui Băsescu-Boc!

În pofida acestor auspicii favorabile, nu cred că prea multe guverne din UE vor tremura când, la Consiliul JAI, se va comunica poziția oficială a guvernului român. Cel mult, unii se vor întreba cât de reprezentativă este această poziție, având în vedere că ea nu este îm­păr­tășită de președinte. Dar, trecut acest moment delicat, presupun că majoritatea statelor va ră­sufla ușurată: după încercarea de puci de as­tă-vară, e în dubiu dacă noi merităm să fim nu doar în Schengen, dar în UE cu totul. In­ca­pacitatea politicienilor români – mai ales, dar nu exclusiv a celor din actuala putere – de a accepta pe deplin și cu bună-credință regulile europene e notorie. Mai grav este că purtarea României a făcut mult pentru a compromite ideea că intrarea în UE poate funcționa și ca o „școală de democrație“: intri incomplet de­mo­cratizat și modernizat, urmând să înveți