de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
05 martie 2013 23:41
18 vizualizari
A-A+ Întotdeauna m-am încăpăţânat să cred că lucrurile se construiesc de jos în sus, că atunci când vrei să clădeşti o casă, începi cu fundaţia, nicidecum cu acoperişul. În România (şi nu numai) a devenit o stranie obişnuinţă să se construiască de sus în jos, de la mijloc în jos ori în sus. Nu ne vom referi azi la felul defectuos în care se încearcă amenajarea sistemelor de educaţie, sănătate şi multe altele, pornindu-se de la acoperişuri împrumutate din alte sisteme, din străinătate, ridicate sănătos - de altfel - de la bază spre vârf. Azi vom vorbi despre ceea ce e numit, generic, cultură. Trăim într-un oraş care a fost capitală a culturii europene şi, îmi place să cred, într-o ţară în care valorile culturale, de orice fel, n-au fost date cu totul uitării. Aruncând însă o privire peste puzderia de evenimente - intitulate uneori cu multă îngăduinţă - culturale, vom vedea că povestea construcţiilor de la acoperiş în jos e atât de des întâlnită, încât trage către un găunos statut de obişnuinţă. Cu riscul de a părea conservator, voi îndrăzni să spun că episoadele culturale denumite izbăvitor "experimentale" le întrec, numeric, pe cele clasice. Nu e nimic rău în a promova evenimentele culturale pe canale noi, de tip Facebook, dar ne înghionteşte teama că bazele, fundaţiile trec în umbra valului experimental, postmodern. Pentru că Marin Preda, Nichita Stănescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi sau Mihai Eminescu n-au parte de asidue promovări pe suport electronic, experimentele ce se întind de la combinaţii teatrale, plastice sau muzicale sunt mult mai vizibile, mai gălăgioase. Veţi spune - poate - că cine vrea să-i descopere pe clasici, pe cei al căror nume n-a fost luat de vânturile la modă, o poate face şi fără să aştepte vreun imbold facebook-ist sau twitter-ist. Aşa e,
