Cei care în ultimul timp s-au obişnuit să vadă aderarea la Schengen doar ca pe un meci între Băsescu şi Ponta scapă din vedere o problemă esenţială, care ar lămuri în bună măsură de ce-şi permit acum liderii USL să vorbească cu atâta uşurinţă despre renunţarea la acest obiectiv: mai văd românii vreo miză în integrarea deplină în spaţiul UE?

Nu ştiu câţi dintre cetăţenii cu drept de vot din România s-au simţit deranjaţi de afirmaţiile ministrului de Externe că, dacă şi săptămâna asta se va amâna la Consiliul JAI o decizie referitoare la intrarea în Schengen, România nu va mai fi interesată de acest subiect. Sunt convins însă că mulţi au aplaudat „curajul” lui Titus Corlăţean, pentru că „i-a pus la punct pe occidentali”. La fel de convins sunt că dacă, prin absurd, ministrul nostru de externe ar propune ruperea relaţiilor diplomatice cu Ungaria, ca represalii în scandalul arborării steagului secuiesc, popularitatea lui Corlăţean (sau a oricărui demnitar care ar avea o astfel de idee nebunească) ar creşte spectaculos.

Adevărul trist este că, la cinci ani de la integrare, românii se află, în realitate, îngrijorător de departe de Uniunea Europeană. Datele ultimului Eurobarometru, de luna trecută, arată că în acest moment numai 51% din români se simt cetăţeni europeni, ţara noastră fiind astfel cu 12 procente sub media din UE. În acelaşi timp, măsurătorile arată că peste 50% dintre români ar vrea să muncească în Occident. Cum ar putea fi traduse aceste date? Nu împărtăşim aceleaşi valori cu europenii, vrem doar să ne bucurăm de banii lor.

Milioane de români au plecat deja şi muncesc în ţări din Uniunea Europeană fără să fie încurcaţi de faptul că ţara lor nu face parte din spaţiul de liberă-circulaţie. În aceste condiţii, cei mai mulţi cetăţeni consideră, probabil, că aderarea la Schengen nu reprezintă o miză personală. Mai mult chiar, este posibil ca u