Pe 5 martie se împlinesc şase decenii de la moartea lui Stalin. O carte eveniment, un volum monumental atât ca dimensiuni, cât și în ce privește calitatea sa, istoria totală a Moscovei în timpul tragicului an 1937, datorată istoricului german Karl Schlögel, reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de sovietologie, alături de cele ale unor autori precum Robert Conquest, Richard Pipes, Leonard Shapiro, Robert C. Tucker, Adam Ulam, Sheila Fitzpatrick, Yuri Zlezkine sau Stephen Kotkin. Fără a fi adept al paradigmei tradiționale a totalitarismului sau un revizionist convins, autorul este un istoric veritabil, interesat de fapte, emoții, detalii emoționale, psihologice și politice.

Volumul surprinde interacțiunea dintre aspirațiile utopice și practicile criminale implicate de construirea universului dominației totale al lui Stalin. Titlul în limba germană este edificator pentru abordarea autorului: Traum (vis) și traumă. Nu exagerez afirmând că în 1937 bolșevismul, în încarnarea sa stalinistă, a fost cuprins de un real delir criminal. Ce face acest an să fie o situație cu adevărat paradoxală este combinația de normalitate și derivă în experiențele cotidiene. Pe de o parte, oamenii își continuau viețile ca și cum nu se întâmpla nimic ieșit din comun. Pe de altă parte, ei știau că propriile vieți nu vor mai fi niciodată la fel din cauza catastrofei acelor timpuri.

Schlögel reușește, în mod exemplar, să de-normalizeze aparența de normalitate și să accentueze diferitele strategii de supraviețuire în aceste circumstanțe greu imaginabile dominate de frică și suspiciune patologică. Analiza sinuciderii lui Sergo Ordjonikidze, unul dintre locotenenții de încredere ai lui Stalin, demonstrează proliferarea maniei paranoice la cele mai înalte nivele ale birocrației partidului-stat. Nu mai conta dacă victimele îl cunoșteau de zeci de ani pe Koba (porecla lui