Imaginea Iasilor, risipita dinspre centru spre marginile colinare, se lasa greu meditatiilor potrivite. Colajul conjunctural intre spatiul construit si cel natural inca paradisiac, intre vechiul aromat si noul deja invechit, intre cultura si incultura, intre civilizatie si necivilizatie, intre valoare si nonvaloare, te suspenda pe calea nedefinita a perifericului in cautare de sine, in cautarea verticalitatii izbavitoare. Trambitatele protocronisme culturale, din ce in ce mai anemice, au ajuns, asemeni colbului depus pe letopisete, sa tulbure, sa ascunda realitatea sublimata intr-o interogatie: exista un sens, un rost al urbanitatii iesene fiintand intr-un spatiu european limitat de ziduri ce par, desi sunt mai degraba simbolice, de netrecut ? Orice oras are o poveste, un palimpsest imaginal, cu origine si finalitate incerte, determinanta pentru imaginea de sine a comunitatii. Un text esentializat, quasinecunoscut, a lui George Matei Cantacuzino, "Orasul Iasi, un peisaj", deseneaza cu verb maiestrit, intr-o viziune plastic - realista, ideea de spatiu urban romanesc. Scris la putin timp dupa ce au inceput sa dispara ranile razboiului fascisto-comunist, textul apare ca un presentiment al transformarilor radicale ce vor fi sa fi schimbat chipul Iasului. Iesita din razboi nedesfigurata, capitala Moldovei era in acel moment un ansamblu impresionant de monumente si case reprezentative insailat cu constructii paraginite. Crescut miraculos intre forme de relief generoase, silueta lui semnificativa a fost innobilata de voievozi intre care stralucesc ctitoriile lui Vasile Lupu si Carol I. Acest oras, lizibil astazi cu ochii imaginatiei purtati de textul scris, a suferit in rastimp doua transformari de substanta. Prima, planificata si replanificata la fiecare cinci ani, ordonata colectivist, a negat traditia pana la limita des-fiintarii. Altfel spus, s-au pastrat respiratiile s