Pentru prima data sub mandatele lui Traian Basescu, presedintele s-a erijat de facto, contrar prevederilor constitutionale, in unicul reprezentant oficial al statului roman. Autodenumindu-se si erijandu-se intr-o calitate inexistenta in Constitutie, si anume cea de sef de stat. Si tot pentru prima data, Curtea Constitutionala, creand o prevedere cu dedicatie, i-a recunoscut presedintelui acest statut. Partea tragi-comica a acestei operatiuni de schimonosire a democratiei este ca Traian Basescu, sustinut in mod artificial sub puternice perfuzii la Palatul Cotroceni de catre unii lideri euro-atlantici, nu mai reprezinta, de fapt, interesele cetatenilor Romaniei. Ci interesele protectorilor sai.
Ar fi nu numai incorect, ci de-a dreptul natang sa ne imaginam ca, accesand sistemul de aliante si intelegeri euro-atlantice, Romania intra pur si simplu intr-un paradis. Un paradis al popoarelor. Un paradis al tuturor cetatenilor care traiesc sub uriasa umbrela euro-atlantica. Un paradis in care singurele preocupari ale guvernantilor se reduc la a cauta solutii pentru ca toate populatiile si toate comunitatile din UE si NATO sa traiasca din ce in ce mai bine. Egalizandu-si nivelul de trai.
Apartenenta noastra la Uniunea Europeana, pe care ne-am dorit-o si ne-o dorim, inseamna ca impartasim acelasi set de valori vizand democratia, libertatea, siguranta cetatenilor. Si ca suntem preocupati in comun de crearea unei vaste piete comerciale si de productie, care sa aduca un plus de castig populatiilor din fiecare stat membru, prin simplul fapt al inlaturarii unor bariere economice si vamale. Si a crearii unor reguli comune. La fel, apartenenta noastra la NATO, fata de care suntem datori sa raspundem cu loialitate si consecventa, noi o vedem ca o garantie a securitatii nationale. Dar si a securitatii individului. Judeca toate statele in aceasta paradigma?
