- Cultural - nr. 44 / 5 Martie, 2013 Fiindca am vazut si montarea de la Teatrul Mic, realizata de Alexandru Dabija, prezent si el la premiera targumureseana, fiind de acord cu mine ca este una de exceptie, pot spune ca Teatrul National din Targu-Mures, de data aceasta, a iesit din orice tipare, dovedind ca este nu numai la nivelul teatrelor din tara si Bucuresti, dar cu mult peste. Un spectacol cu un decor care pe parcurs reveleaza sensul... dinozaurilor pe frunze de toamna, ca o lume in descompunere (cum explica scenograful) peste care vine una noua, fara peruci si fuste largi ca pe vremea lui Moliere, dar avand aceleasi moravuri, spectacolul ducand gandul la nepotrivirea cuplului Irinel Columbeanu-Monica Gabor, care a avut deznodamantul asteptat ca in aceasta piesa. Nicu Mihoc duce greul acestui spectacol, mai mult de doua ore, tot timpul pe scena, jucand un text infernal, in versuri, unde nu are cum sa improvizeze, asa cum ne-a spus la conferinta de presa, promitand ca, de acum inainte, presa va avea acces la repetitii, nu numai generale, mai ales ca spectacolul a iesit si mai bine la repetitia la care am participat. Tinerii care il insotesc sunt foarte buni, in special Ioana Cheregi, felul in care pronunta cuvintele o avantajeaza in acest rol prin ingenuitate, si Cristian Iorga, tanarul mult mai potrivit ei decat "dinozaurul” care a crescut-o departe de lume pentru a si-o insusi. Un cuplu parodic foarte bun in stilul Dr. Jekl si Mr.Hyde este cel al servitorilor interpretati de Csaba Ciugulitu si Anca Loghin, parca anume alesi dupa asemanarea fizica si transformati in personaje grotesti, pentru a o feri pe fecioara de ochii lumii, intr-o viata care pare mai anosta decat cea monahala. Biserica aici este la loc de cinste, multe referiri ale textului, retranscris al lui Moliere de catre regizorul Cristi Juncu, fiind de o religiozitate profunda si lipsit de orice vul