Ani la rand, mai ales in sezonul rece (in Salaj iernile fiind ceva mai blande), am luat la investigat pe rand putin cunoscutele turistic meleaguri colinare salajene, avandu-i drept parteneri pe prietenii de la Clubul de Speologie Montana din Baia Mare, gimnazisti napradeni indrumati cu vocatie si pasiune de catre dascalul Aurel Medve, adesea si mai tanarul prof. de istorie D.Trif, alaturandu-ni-se cu alte ocazii colegii consecventi baimareni apoi si nepotul meu R. Todea, doar Brena fiind prezenta in toate micile, dar extrem de incitantele si interesantele, noastre expeditii.
In toate aceste evadari in natura am savurat din plin minunatiile geologice, depozitele marine fosile, cascadele draperii ale calcaroaselor amfiteatre de la sud de Meses-zona Treznea, carsturile Purcaretului, Valisoarei, Letcai, Soimuseniului, Cuciulatului, Cheile Babei si Ulita Dracului de pe hotarul cu Maramuresul, Prisnelul Valisoarei, platoul carstic Cozla, Gaura Hantoii din preajma Ilendei si altele. In toate aceste ocazii, in turele din sezonul cald, ne-am bucurat de impresionanta bogatie si varietate botanica fara a neglija insa particularitatile de sorginte antropica ale acestor meleaguri, de la numeroasele biserici de lemn, majoritatea monumente istorice, unele relativ recent, frumos, restaurate (precum de ex. cele din Rastoci, Letca, Lozna, Racas, Sanmihaiu Almasului, Balan, Fildu de Sus), nu am neglijat tintirimurile si locurile de veci in care ne-a uimit varietatea crucilor si a pietrelor de capatai, indeosebi cele cioplite-n calcare gresoase de Alunis, asa zise celtice, o suita de manastiri, incepand cu vestigiile celei benedictine de sec. XII-XIII de la Cheud, situri arheologice cu vestigii romane, neomitand castrul de la Porolissum-Moigrad sau sit-ul Almas.
In toate aceste excursii nu am omis gospodariile rurale, indeosebi pe cele realizate in spiritul arhit
