La o scară mai mică, dezbaterea pe Schengen din aceste zile seamănă cu ce s-a întâmplat în această vară cu suspendarea Preşedintelui. Subiectul ne-a împărţit în două tabere: cei pro-Schengen, adică pro- Occident şi cei care au ajuns la aceeaşi concluzie la care a ajuns şi ministrul nostru de Externe: „Aşa cum am stat fără Schengen până acum, aşa putem sta şi de acum încolo”. Numai că nu la televizor spun asta, ci în sufragerie sau la o bere cu prietenii. Ieri de dimineaţă, alertat de amploarea pe care o prinde subiectul, premierul a revenit la sentimente mai bune- declarativ, desigur- şi a spus că obiectivul aderării la Schengen rămâne o prioritate numai că se schimbă strategia. Am văzut, în curând, şi la reprezentanţi în Guvern ai PSD şi PNL ce înseamnă această schimbare de strategie. În frunte cu ministrul de Interne, Radu Stroe, apoi ministrul de Externe, Titus Corlăţean, urmat de ministrul Apărării, Mircea Duşa şi preşedintele Senatului, Crin Antonescu- toţi cei 4 demnitari ai statului român au considerat de cuviinţă să se mai răstească încă o dată la Occident. Ieri seară, Preşedintele a cerut guvernului Ponta să obţină un nou termen pentru a discuta chestiunea Schengen: pentru septembrie sau decembrie. Toate bune şi frumoase, dar cine să discute cu Occidentul? Cei care repetă că de fapt, nu avem nevoie de Schengen şi spun Germaniei- cel mai puternic stat din Europa- să tacă? De exemplu, Radu Stroe şi Titus Corlăţean vor fi cei care vor reprezenta România la Consiliul JAI de la sfârşitul săptămânii. Sunt sigur că oficialii europeni vor fi intimidaţi... Într-adevăr, Ponta a avut dreptate. România are nevoie de o schimbare de strategie în abordarea problemei Schengen. Ar putea începe cu renunţarea la dublul limbaj pe care chiar premierul îl stăpâneşte atât de bine, cu renunţarea de a proteja penalii din Guvern, din Parlament şi de peste tot şi poate ar putea renunţ