S-au cam pripit, în Sinod, la Niceea. În loc să mai negocieze, s-au certat. S-au luat de la data cînd pică Paștele, de la alte chestii și, de aici, schisma dintre ortodocși și catolici. Nu-i bine. Dacă stabileau ceva clar, de comun acord, acum știam soarta meciurilor cu Chelsea. Căci inspiratul Gigi iarăși grăit-a: “În Postul Paștelui, Steaua este chiar poate imbatabilă”. Noi, cu al nostru. Papistașii, cu al lor. Iar englezii, după cum se știe, sînt mai anglicani de fel. În plus, Roman Abramovici, patronul londonezilor, reprezintă un caz special de convertire: moștenitor al vechiului testament kaghebisto-comsomolist, a trecut rapid la dreapta credință oligarhică, pentru a reveni mai apoi în sînul bisericuței euro-orientale, de rit putinist. Complicat, zău, tare complicat.

Ca să nu ne complicăm cu atîția paști și dumnezei, Steaua n-are nimic de pierdut, în afara calificării. Credo quia absurdum – este o vorbă eronat atribuită Sfîntului Augustin (nici o legătură de rudenie cu idolul dinamovist Ionel “Oneață” Augustin). “Cred pentru că este absurd” – ei bine, doar așa poți trece de cîștigătoarea en titre a Champions League. C-o fi, că n-o fi – rămîne de văzut. Ține doar de băieții lui Reghecampf. Ceva potențial ar avea.

Altfel, plouă cu bilete pentru doritorii de spectacol pe Arena Națională. Sînt ca biletele de indulgență emise de biserica-soră, pentru iertarea păcatelor, în Evul Mediu. Deci, ceva-ceva tot ne-ar uni cu creștinătatea occidentală. Dacă s-ar împăca nea Gigi cu panaramele astea, i-ar fi mai bine și clubului. Iar echipa ar defila, doar cu schimbări relaxate, Post pe Post.

Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013

S-au cam pripit, în Sinod, la Niceea. În loc să mai negocieze, s-au certat. S-au luat de la data cînd pică Paștele, de la alte chestii și, de aici, schisma dintre ortodocși și catolici. Nu-i bine. Dacă stabileau ce