Istoricul Neagu Djuvara, pe lângă erudiţia, harul la vorbă şi scris şi “carul plin de zile” pe care încă-l trage cu putere, ascunde o poveste de viaţă incredibilă. În interviul pe care l-a acordat RL, vedem cum acest om fascinant, în ciuda zecilor de ani risipiţi cu “studiul”, a trăit mai mult decât cei mai mulţi dintre noi. Citindu-i povestea ne simţim frustraţi că nu am stors şi ultima picătură din clipele vieţii noastre, dar şi încurajaţi să ne trăim viaţa prin toţi porii fiinţei noastre şi să învăţăm din eşecurile sale.

În continuare vă prezentăm partea a II-a a interviului acordat de istoric României Libere:

R.L. Care a fost în tinereţea dumneavoastră cea mai nebunească aventură?

Neagu Djuvara: Aventura mea spirituală a fost simpatia mea violentă pentru legiune, pentru Garda de Fier, când aveam între 17 şi 21-22 de ani. Norocul meu era că eram în străinătate şi atunci aveam numai simpatii, nu am fost înregimentat ca ucenic de tineri legionari care veneau la Paris. Mergeam noaptea şi mărşăluiam cântânt: ”Sunt legionar” în periferiile Parisului.

R.L. Un tânăr de 20 de ani din ziua de azi ce nebunie frumoasă poate să facă? Acum, în prezent.

Neagu Djuvara: E un lucru aici pe care eu l-am constatat deja de mult, în toată Europa au fost nişte nebunii de-astea de entuziasm pentru doctrine, uitaţi-vă de pildă în Germania cum s-a născut nazismul, în Italia cum s-a născut fascismul, înainte chiar cu zeci de ani, în Franţa au fost tinerii regalişti, a fost o mare mişcare de dreapta şi în Franţa, alături de mişcarea comunistă, deci exista în tineret nişte entuziasm pentru o schimbare a naţiunii într-un fel sau altul, pe care acum nicăieri nu o mai văd, adică este un fel de indiferenţă totală faţă de soarta poporului.Tragedia României de astăzi este că tânărul când are un vis ca să zic aşa, visul ăla e să fugă din ţara noastră. Asta este rezul