Nicolae Ceauşescu a fost preocupat imediat după preluarea puterii să găsească pârghiile de control şi de dirijare a presei scrise şi audio-vizuale. Concepţia sa privind rolul gazetarului în societate s-a fixat prin legea presei din 1974.
La Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965, noul secretar general a reamintit presei că principala ei misiune era să prezinte mesajul oficial al partidului şi să construiască cetăţeni devotaţi socialismului. Informarea, educarea sau distrarea populaţiei erau sarcini secundare ale mass-media.
Cuvântul partidului trebuia să ajungă la „masele largi“
Avertismentul lui Ceauşescu de la congres nu a fost unul de faţadă. La 15 octombrie 1965 a convocat la sediul CC al PCR consfătuirea pe ţară a „lucrătorilor din presă şi radioteleviziune“, ocazie pentru trasarea unor „indicaţii preţioase“. În opinia liderului suprem, mass-media trebuia să verifice „dacă cuvântul partidului, politica partidului, a guvernului este cunoscută de masele largi“. De asemenea, gazetele şi emisiunile radio-tv aveau obligaţia „să oglindească părerea maselor largi“. Nicolae Ceauşescu a conştientizat importanţa televiziunii pentru propagarea ideologiei. I-a criticat pe ceilalţi participanţi la consfătuire că nu discutaseră suficient despre rolul televiziunii. În douăzeci de ani va face din micul ecran oglinda personalităţii sale.
Presa şi viaţa economică
Principala nemulţumire a lui Ceauşescu se lega de prezentarea problemelor economice în mass-media. Considera că materialele despre industrie şi agricultură erau lipsite de profunzime, fiind redactate „din vârf de condei“. Tocmai organizase la Comitetul Central dezbateri pe tema îndeplinirii planului, însă rezultaseră articole „superficiale“, care nu analizau „mai adânc, mai serios, viaţa economică“. Nicolae Ceauşescu aprecia că presa îşi făcuse prostul obicei să relateze doar realizările,
