În ultimii 14 ani, Uniunea Europeană a încercat să construiască o politică de securitate și apărare, dar chestiunea relației sale cu Rusia în această zonă strategică rămâne fără un răspuns clar. Istoria (și în special cea comună cu statele membre din fostul Pact de la Varșovia), dimensiunea Rusiei, capacitățile sale de apărare și forța sa diplomatică fac din ea un vecin foarte special pentru UE. Un partener potențial cu care nu poate exista o abordare unică, fiecare chestiune de politică externă și de apărare, de la Balcani la Iran, de la Siria la Caucaz, pentru a nu le menționa decât pe cele mai fierbinți, dovedindu-se foarte complicată.
Mai mult, chestiunile de securitate nu pot fi abordate fără a lua în considerare multe alte dimensiuni ale relației dintre UE și Rusia. Rusia este, ca importanță, al treilea partener comercial al UE (pentru că UE depinde foarte tare de Rusia pentru petrol şi gaz) și invers, UE este primul partener comercial al Rusiei. În cadrul Acordului de Parteneriat și Cooperare (semnat în 1994), UE și Rusia au definit în 2003 patru „spații comune“: chestiuni economice și de protecția mediului; libertate, justiție şi securitate; securitate externă; educație și cercetare.
Dincolo de legăturile istorice, UE și Rusia au multe interese în comun, când este vorba despre conceperea unui cadru strategic continental. Nu este numai o chestiune de vecinătate comună, pentru că tocmai în această privință relația pare mai curând dificilă decât una de cooperare. Crizele recente din secolul XXI au arătat că noi amenințări emergente vor afecta toți „marii jucători“ de pe scena internațională și că, prin urmare, o abordare comună este necesară pentru a găsi soluții. Rusia și UE sunt confruntate cu terorismul (extremismul islamic în particular), proliferarea armelor de distrugere în masă (nucleare, biologice, chimice), rețel