Hugo Chavez, care a decedat marţi, s-a impus ca un puternic om politic în Venezuela încă de la prima sa alegere în funcţia de preşedinte, în 1998, provocând controverse, atât pe plan intern, cât şi în străinătate, cu "revoluţia sa socialistă" şi stilul exuberant.

Fost paraşutist, având o sănătate fragilă după descoperirea cancerului în 2011, el a câştigat toate alegerile la care a participat, în pofida acuzaţiilor de "autoritarism" care îi sunt aduse de opozanţii săi.

În octombrie 2012, Chavez a fost reales cu 54,42 la sută din voturi faţă de 44,97 la sută pentru candidatul opoziţiei, Henrique Capriles Radonski, după numărarea a 90 la sută din buletinele de vot. Acesta este cel de-al treilea mandat la preşedinţie (după 2000 şi 2006) de la noua Constituţie adoptată în 1999.

Cu o statură impozantă, fostul orator neobosit apăruse slăbit în ultimele luni, chel şi mai gras, după două operaţii în 2011 şi 2012 în Cuba, după ce a fost diagnosticat cu cancer.

Născut în 1954, fiul a doi învăţători din statul Barinas (sud-vest), tatăl a patru copii şi catolic divorţat de două ori, Hugo Chavez a început să pregătească încă din 1982 proiectul său socialist inspirat de Simon Bolivar, figură emblematică a independenţei obţinute împotriva spaniolilor.

În 1992, locotenent-colonelul încearcă o lovitură de stat ratată împotriva preşedintelui Carlos Andres Perez, care îl va arunca în închisoare pentru doi ani, ceea ce, în mod paradoxal, l-a făcut foarte popular.

După şase ani, candidat al unei coaliţii de partide de stânga, el câştigă alegerile cu 56 la sută din voturi.

Hugo Chavez, aflat la conducerea primului exportator de petrol sud-american, şi-a construit popularitatea pe numeroase programe sociale în sănătate şi educaţie. Cei mai defavorizaţi îi datorează de atunci o recunoştinţă fără limite, repetând că le-a redat "demnitatea" în pof