Vom afla, cândva, ce a vrut cu adevărat Angela Merkel de la România. E, cu siguranță, ceva ce Traian Băsescu i-a oferit sau i-ar fi oferit dacă ar mai fi fost prim-ministru.

În niciun caz nu este vorba de argumentele invocate, azi, de ambasadorul Germaniei la București.

Excelența sa, Andreas von Mettenheim, susține că România nu poate asigura securitatea frontierelor sale care coincid cu ale Uniunii Europene. Nu este vorba doar de echipamentele tehnice de la graniță, ci și de corectitudinea vameșilor. Or, cu un sistem de Justiție cu atâtea probleme relevate de Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), această corectitudine a vameșilor nu poate fi garantată. Ca atare, degeaba depistezi infractorul la graniță cu echipamentul de ultimă generație, dacă acesta intră în România -deci în UE- după ce îi strecoară vameșului un „stimulent” generos.

Argumentul, pe care domnul ambasador l-a invocat și în urmă cu câteva săptămâni, într-un interviu televizat, unde a apărut alături de ambasadorul Franței, care i-a ținut isonul (putem deduce, de aici, că și Franța va vota împotriva aderării României), este corect. Doar că era la fel de corect și la precedentele consilii JAI (Justiție și Afaceri Interne), când Germania și Franța au susținut aderarea României la Schengen. Singura care s-a opus, de două ori la rând, a fost Olanda.

Or, granițele României nu erau deloc mai sigure (sau nesigure) atunci. Ce s-a întâmplat de la precedentul consiliu JAI încoace este doar pierderea puterii absolute de către Traian Băsescu.

MCV nu a relevat un regres al Justiției din România, ci a punctat progresele realizate și a subliniat că „mai e mult până departe”. Cam așa au stat lucrurile cu fiecare raport MCV. Nimeni nu se putea aștepta la o evoluție spectaculoasă, de la precedentul Consiliu JAI, la cel de acum. Din această perspectivă, dacă Olanda își va schimba votul,