M-am gândit să încep anul acesta seria poveştilor „psi” cu câteva gânduri şi rânduri despre cuplu. Este cuvântul cu care m-am întâlnit cel mai des în acest început de an şi care, de altfel, mi-a venit în minte în primele momente ale acestui an.
În vacanţa asta de iarnă am călătorit şi am avut şansa să întâlnesc diverse cupluri: de la cupluri vechi, până la cele mai noi cupluri, de la familii la cupluri consensuale (necăsătorite), la cupluri de homosexuali, de la cupluri bine închegate, la unele firave şi de la unele foarte serioase, la unele ghiduşe. Am întâlnit, de asemenea, multe cupluri aflate în pragul unor crize, al unor întrebări existenţiale. Cupluri atât de diverse, şi totuşi atât de asemănătoare prin comportamnte, gesturi, emoţii, trăiri. Toate aceste cupluri vorbeau despre iubire, despre separare (fie şi o separare de câteva minute), de sănătate, cu toţii se atingeau în diferite moduri transmiţând diferite emoţii şi se priveau în diferite feluri, care mai de care mai sugesive. Unii erau împreună fizic vorbind, alţii erau împreună emoţional, se gândeau intens la persoana iubită.
Poate că perioada în care am întâlnit aceste cupluri a fost una specială, cred că şi acest lucru a accentuat comportomanetele unui cuplu obişnuit, am avut şansa să-i observ mai bine. Acum sper că nu vă imaginaţi că mi-am petrecut toată vacanţa urmărind cuplurile din jurul meu, căci am avut şi eu de pregătit masa de Crăciun, de desfăcut cadouri, de mers prin zăpadă, de văzut Parisul în plină Sărbătoare, de ascultat muzică, de povestit cu prietenii, faceboock desigur şi sms-urile tradiţionale.
M-au impresoinat modul în care mulţi dintre cei întâlniţi discutau despre problemele din copilărie şi felul în care acestea le influenţează relaţiile, m-a amuzat susurul femeilor în jurul şemineului, glasul bărbaţilor în jurul unui pahar de vin şi toate poveştile care duceau mer