S-a vorbit atât de mult în aceste zile despre atât de previzibilul nou eşec al României legat de aderarea la zona Schengen, iar spaţiul public s-a umplut cu atâtea prostii emise într-un timp extrem de scurt, atât de politicienii puterii, cât şi de „analiştii” pricepuţi la de toate, abonaţi ai televiziunilor de ştiri, încât orice om cu capul pe umeri are senzaţia, firească, de altfel, că mai nimeni nu vede pădurea din cauza copacilor.

Spun acest lucru întrucât mai toţi au izbutit să provoace o asemenea confuzie încât leagă exclusiv noul eşec strict de poziţia Germaniei, stat al cărei clasă politică s-ar afla într-un antrenament în vederea campaniei electorale ce se apropie cu paşi repezi pentru cel mai puternic stat al Uniunii Europene.

Toată lumea se face că uită că nu numai Germania nu ne vrea, încă, în clubul select al statelor Schengen, al acelora în care Justiţia şi Afa­cerile Interne funcţionează ca unse, fără derapaje şi fără amestecuri ale politicului. Ne privesc cu aceiaşi ochi, din păcate, Olanda, Franţa, Belgia, Finlanda, Danemarca şi Austria, de notat fiind că trei dintre ele sunt conduse de formaţiuni din familia politică europeană din care face parte şi Partidul Social Democrat.

Dar, mai important este lucrul de care spuneam că mai nimeni nu a fost în stare sau nu a dorit să-l sublinieze. Acela că toate statele care ar spune „Nu!” României în Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne, ce va avea loc la sfârşitul acestei săptămâni la Bruxelles, ar face-o - în cazul în care subiectul va ajunge să fie supus la vot – şi pentru a amenda atitudinea de şmecherie, potrivită doar băieţilor de cartier, a autorităţilor române, în special a premierului-plagiator Victor Ponta, faţă de structurile europene şi euro-atlantice. O atitudine prin care aceste autorităţi urmăresc doar beneficiile pe care le-am putea trage, nu şi rigorile cărora ar