Zălăuanul Ionuţ Moisi este un tânăr de 22 de ani, din Zalău, care la cutremurul devastator din 1977 nici măcar nu era născut. Efectele devastatoare ale evenimentului din 4 martie 1977 nu-i sunt străine şi spune că ceea ce s-a întâmplat atunci a fost un avertisment.

Poate de aceea s-a şi alăturat, anul acesta, unei echipe îndrăzneţe de profesori şi studenţi din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, acolo unde învaţă şi el, echipă care şi-a propus să demonstreze că, printr-o bună proiectare, efectele catastrofale ale seismelor pot fi evitate. Şi n-au vrut să demonstreze asta oriunde, ci tocmai în Statele Unite ale Americii, acolo unde a avut loc, zilele trecute, SDC (seismic design competition) - un concurs desfăşurat în cadrul conferinţei anuale de inginerie seismică, organizată de EERI (Earthquake Engineering Research Institute). Printre cele 35 de universităţi participante din întreaga lume s-a numărat şi Universitatea Tehnică din Cluj, echipa avându-l în componenţă pe zălăuanul nostru, Ionuţ Moisi, student în ultimul an la Facultatea de Construcţii, şi fiind coordonată de un alt zălăuan, asist.dr.ing. Ovidiu Prodan.

Echipa universităţii clujene a realizat pentru concursul din SUA o structură din lemn de balsa, cu o înălţime maximă de 1,5 m şi o greutate maximă de 1,2 kg. ,,Am realizat în total patru structuri, iar fiecare dintre ele a presupus sute de ore de muncă. Macheta finală, cea de-a patra, a avut o greutate aproximativă de 850 de grame. Deoarece lemnul de balsa este un lemn care creşte în apă (original din Brazilia), cu greutate redusă, are o variaţie foarte mare în ceea ce priveşte densitatea. Acest lucru ne-a făcut încă de la început probleme, în sensul că a trebuit să alegem fiecare bucată de lemn, să o cântărim, să-i calculăm densitatea, apoi să îi lipim o etichetă pentru a putea să-l folosim în locul potrivit şi la macheta potriv