O emisiune văzută, zilele trecute, la un post de ştiri, în care se vorbea despre modul în care a reuşit China să intre în Mileniul III m-a pus serios pe gânduri. Invitatul comenta un documentar realizat de o televiziune occidentală care a surprins cum nu se poate mai bine secretul urmaşilor Imperiului de mijloc. Partidul Comunist conduce ţara la fel cum o conduceau împăraţii acum sute şi sute de ani, cu mână forte. Generaţiile de comunişti chinezi care au ajuns la putere după anii ´80 – ´90 au înţeles că trebuie să renunţe la dogmatismul păgubos care a dus la apariţia Revoluţiei Culturale şi trebuie să se adapteze la economia de piaţă. Şi au reuşit să facă din China una dintre cele mai mari puteri economice şi militare ale lumii, prin muncă, ordine şi disciplină. Mai mult, au reuşit şi să se unească cu Hong-Kongul, insula controlată de Imperiul Britanic timp de 155 de ani.

La noi în schimb, după Revoluţia din ´89, noua generaţie de lideri comunişti, vopsiţi peste noapte în democraţi, avându-l ca exponent de frunte pe Ion Iliescu, au renunţat şi ei la dogmatism, dar n-a reuşit decât să prade tot ceea ce s-a adunat pe vremea comuniştilor. Cât despre reunificarea ţării, preşedintele de atunci, susţinut de Moscova, nici nu se putea gândi să ia Basarabia şi Bucovina de Nord înapoi. La 23 de ani de la Revoluţie, după ce am avut parte de tot felul de mineriade, crize şi scandaluri politice fără sfârşit, am ajuns ca mulţi dintre noi să regrete că secretarul general al PCR şi consoarta lui au fost împuşcaţi în ziua de Crăciun.

Nu pot să neg, că şi în România s-au făcut progrese importante faţă de Epoca de Aur, libertatea de exprimare şi libertatea de circulaţie în Europa fiind cele mai importante din punctul meu de vedere. Lipseşte însă siguranţa zilei de mâine, pentru că liderii noştri politici de până acum nu au învăţat să conducă economia României prin cri