Experimentul Piteşti sau Fenomenul Piteşti s-a petrecut în fostul penitenciar din Piteşti, renumit pentru aşa-zisele încercări de „reeducare“ efectuate cu autorizaţia autorităţilor comuniste în perioada anilor 1949-1952.

Scopul experimentului a fost de a îndepărta convingerilor şi ideilor politice şi religioase ale deţinuţilor. Estimările totale referitoare la numărul celor care au suferit în urma acestui experiment ajung la 5.000 de oameni. În urma torturilor la care au fost supuşi au murit între 100 şi 200 deţinuţi.

Procesul de „reeducare“a implicat pedepse psihologice de obicei prin umilire şi tortură fizică.

Metoda de tortura folosită la Piteşti era violenţa fizică. Deţinuţii, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliţi să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialităţile dinaintea încarcerării.Chiar şi supraveghetorii erau foşti deţinuţi politici.

Ultimul supravieţuitor

Toate victimele experimentului au fost iniţial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viaţa fiecăruia. Informaţiile astfel obţinute erau folosite mai târziu pentru a-i umili pe deţinuţi.

Ultimul supravieţuitor al Fenomenului Piteşti s-a stins în urmă cu câteva săptămâni. Artistide Ionescu a reuşit să reziste doar prin credinţă, după cum el însuşi mărturisea.

„Erai arestat pentru că te-ai opus… după ce te puneau la torturi trebuia să spui cu cine ai mai discutat, cu cine te mai întâlneai… şi până nu spuneai absolut tot nu te lăsa din tortură“, povestea Aristide Ionescu, cunoscut luptător anticomunist şi deţinut politic.

Victimă a acestui sistem, torturat în închisorile comuniste, Aristide Ionescu şi-a dedicat ultimii ani din viaţa aducerii în atenţia românilor a ceea ce a însemnat „Experimentul Piteşti, reeducarea