Zisa Mimi Cămătăreasa a născut pe Sile și pe Nuțu. Cîndva în viața ei. Astăzi, amîndoi sînt iarăși după gratii. Dintre toți, doar Nuțu avea grădină zoologică. Urși, lei, cerbi, cai, cîini și un cal congelat.

Reporter: Frumusețe de animale avea fiul dumneavoastră.

Smaranda Stoica: Da, domnule, și i le-au luat! Ăștia-s oameni? Nu e de-ajuns că l-au băgat la pușcărie, i-au luat și sufletul, inima. Acum vărs lacrimă, acuma.

Rep.: Vă rog, nu! Aș vrea să rememorăm momente din viața animalelor.

S.S.: Nu pot, domnule, plîng, lasă-mă să plîng!

Rep.: Doamnă, plînsul durează. Spuneți-mi și mie, de unde îi avea?

S.S.: De la oameni.

Rep.: Ce om aduce, doamnă, un leu cadou?

S.S.: Îl știau că îi place și aduceau. Nu știu. El mereu a avut fiare, mereu, dar avea suflet și știa cum să le ia. Le iubește ca pe ochii din cap. Din pușcărie zicea: mamă, mai vezi și mata de urșii mei, de lei! Da’ ce să fac eu, Doamne iartă-mă? Că cum e Nuțu, nu e om pe lume, domnule, are grijă de fiecare om pe pămîntul ăsta.

Rep.: Viorel Moțoc avea aseară o curiozitate. Fiarele mîncau bio?

S.S.: Ce să mănîncă?

Rep.: Bio, bio!

S.S.: Nu lăsa nemîncați fiarele. Ce-i aia? Se lua de la măcelării și se mînca. Avea Nuțu vorbe cu măcelari. Mîncau carne, carne!

Rep.:Tot din partea lui Viorel: mai mult vacă sau mai mult restul?

S.S.: Numa vacă, a-ntîia. Leii nu puneau gura pe oaie. Iar urșii nu se atingeau de porc de le dădeai. Că i-am zis... ne rămăsese porc la Crăciun și era închise toate. Și ce-i de făcut? Dă porc, că carne e. Nu, mamă – Doamne, parcă-l văd! –, nu dau porc, că se strică ursul la stomac. Dom’le, ce grijă avea… Și le fierbea și morcovi, și le dădea și mere. Cred că le-a dat vagoane. Mîncau vagoane, n-are statul să dea de mîncare atîta mîncărime, n-are, domnule, se ruinează statul. Nuțu nu e pretențios și nici S