Fraţii Cămătaru, Sile şi Nuţu, sunt deja nişte domni comparativ cu perceptorii de impozite şi taxe ai statului român. Toată lumea e înnebunită de taxe. Milioane de români au primit somaţii acasă, de la casele de asigurări de sănătate, de la fisc, de la taxe locale, cu tot felul de datorii din urmă, vechi de câţiva ani. Vine o bătrână la mine, că nu înţelege nimic din hârtia aia. Că nu are venituri, în afară de o pensie de urmaş. Mamaie, ai avut venituri din dobânzi, i-ar fi spus funcţionarii de la ghişeul Casei de Sănătate. Păi maică, banii de înmormântare… i-am pus la CEC, să nu aibă copiii de pătimit. Mamaie, nu mai ţine, trebuie să îi declari. Şi tot aşa, milioane de oameni atacaţi din toate părţile şi un stat cu o foame nebună de bani.
Nu ştiu cum acţionează Sile Cămătaru când nu plăteşti împrumutul la termenul convenit. Dar aflu că Fiscul a început să pună titlu executoriu începând cu a treia zi de la data depunerii declaraţiilor fiscale de către firme. Pe 25 ale lunii de depun declaraţiile, pe 28 ai deja titlu executoriu, prima formă de executare silită. Nici măcar nu aşteaptă cele 30 de zile, pe care cândva le aveai la dispoziţie să îţi plăteşti dările. Mai mult, sunt judeţe unde zeloşii funcţionari spun politicos: plăteşti astăzi sau îţi trimitem control. Nu le-aş lua apărarea patronilor, mai ales a celor evazionişti, dar vorbim de o economie în care statul însuşi a blocat financiar sute de mii de firme, care au executat lucrări pentru primării, direcţii de drumuri şi aşa mai departe.
Taxele sunt din ce în ce mai multe şi mai aberante. Funcţionarii nu ţi le pot explica, spun că aşa este legea. Aflu, de exemplu, că o firmă care are o clădire, plăteşte în primii trei ani 1,5% din valoarea de inventar la primărie, ca impozit local. Din al patrulea an, plăteşte 10% pe an din valoarea clădirii. Adică la fiecare zece ani, dar la primărie valoarea clă
