Pentru mai bine de 70% dintre români „Veto” este doar vocativul substantivului propriu Veta, nume cu largă răspândire prin aşezările rurale, şi ele de largă răspândire în România.

Prin urmare este foarte probabil ca acelaşi procent din populaţie să fi înţeles din ultimile ştiri privitoare la folosirea de către Germania a dreptului de veto împotriva intrării României în Schengen că o Veta oarecare va fi având probleme cu un neamţ, Schengen, care nu vrea s-o mai primească la el. De ce nu o mai vrea Schengen pe Veta n-a mai înţeles rumânul nostru tradiţional, să-i zicem Ion, şi, la drept vorbind, nici nu-l interesează. El are noroc, merge de câte ori vrea maneaua lui în Germania, în Spania, în Franţa, de unde se întoarce în satul său natal cu bani frumoşi unde-şi face casă cu etaj, baie cu faianţă şi din care îşi trimite copiii la şcoală, în străinătate, căci şcoala românească scoate tâmpiţi şi, oricum, altceva-i când Ionică sau Costel prezintă la angajare patalama occidentală. Ce i-o fi trebuit lui Veta Schengen? Nu putea să facă în voie UE, de-a lungul şi de-a latul?

Trebuie să-i explicăm lui Ion al nostru că spaţiul Schengen este o barieră, una simbolică, un fel de emblemă pe care românii şi bulgarii nu au voie (încă) să o poarte. Atât le-a mai rămas europenilor de apărat: un spaţiu simbolic. În calea noilor năvăliri barbare nu mai au ce opune în afara unei carapace inefabile şi imateriale. Dacă ţărănoii valahi şi bulgari, iobagii, opincile înglodate, pirandele, puradeii şi bulibaşele au dat iama în Europa şi îşi zic lor înşile „europeni”, Schengen a rămas singurul titlu nobiliar pe care europenii nu mai vor să-l împartă cu ei. Ultima marcă a civilizaţiei şi valorilor europene; ultimul semn al apartenenţei la o lume din care bulgarii şi românii nu fac parte. Sigur că bulgarii şi rumânii pot călca în voie, cu tălpile lor murdare, pământul şi pământurile eu