-AA+A
Recent, a apărut în revista „Dilemateca” (an VIII, nr. 80) un amplu interviu al lui Marius Chivu cu scriitorul Dan Coman, conjudeţeanul nostru, poet, prozator, excelent situat între „douămiişti” şi nu numai. Marius Chivu şi Dan Coman aparţin aceleiaşi generaţii, îşi cunosc reciproc opţiunile estetice, şi succesiunea întrebare-răspuns este parcursă de cititor cu un sentiment agreabil şi cu interes, întrucât interviul nu face parte dintre cele previzibile, leneşe, având continuu o aparenţă inedită, proaspătă. Redăm în cele ce urmează fragmente din mărturisirile lui Dan Coman, pentru care marea pasiune este poezia: „Iar când poezie nu se poate (şi, întocmai cum se cuvine, asta se poate foarte rar), mă joc cu altceva. Aşa se face că, după trei cărţi de poeme, am scris un jurnal («Irezistibil»), o (pseudo)monografie («Parohia») şi mi s-au făcut, în 2012, trei antologii (una, «ghinga», publicată-n Germania la capătul lui octombrie, în traducerea lui Georg Aescht; o broşurică simpatică apărută în vară, «Zacatek», în Slovenia lui Ales Mustar, şi «Erg», la «Charmides»-ul lui Gabriel Ţărmure, odată cu iarna)”.
După cum mărturiseşte, poetul scrie poezia de mână, pe coli albe, şi vede mai întâi întregul, adică scrie gândindu-se la cartea din care ar putea face parte un text. Pentru Coman, „Scrisul este provocat de citit”, şi mai departe subliniază: „Scriu din plăcere, după cum fumez din plăcere”. Despre vicii, în afară de cafea şi fumat: „Încă mă afectează cronicile la cărţile mele. Mă bucur excesiv sau mă supăr excesiv citindu-le, deşi mi-am tot promis că voi fi mai atent la asta. Nu mă pot opri din jucat FIFA. N-aş putea dormi liniştit dacă n-aş avea măcar o pungă de bomboane în preajmă. Sunt dependent de Internet. Trebuie să am mai mereu ultimul cuvânt”. Vizavi de cronicile literare, conjudeţeanul nostru agreează modul radical şi nu căldicel de a exprima o op
