Un bărbat în vârstă de 58 de ani, fost angajat al combinatului Mechel Câmpia Turzii, s-a sinucis, foştii colegi ai bărbatului precizând că acesta fusese disponibilizat în 10 februarie şi că a recurs la acest gest din cauza disperării întrucât nu mai avea bani să îşi achite ratele la bănci.
O ştire seacă. Un fapt cules din realitatea cotidiană. Un adevăr dur despre România. Luni, cotidianul Adevărul a publicat primele date ale Barometrului de Opinie publică Adevărul despre România, realizat cu sprijinul institutului INSCOP Research. Unul din graficele prezentate se referea la sursele de anxietate ale românilor. 72% sunt îngrijoraţi de creşterea preţurilor, de pierderea locului de muncă şi diminuarea veniturilor. La nivel macro, sociologii INSCOP au surprins perfect tabloul tragediei lui Ioan Bozdog şi a dramei în care se zbat zilnic peste 70% dintre români.
Ce poate fi în mintea unui om care nu mai are loc de muncă şi nicio sursă de venit? Cum îşi proiectează el viitorul când nu are cu ce să cumpere o pâine tot mai scumpă? Ce speranţe mai are el atunci când banca îl dă afară din casă pentru că nu-şi achită ratele?
Unde să găsească salvarea? La stat? Acelaşi barometru INSCOP-ADEVĂRUL ne spune că 72% dintre români nu mai aşteaptă ajutorul statului în situaţii de criză. Prin urmare, unde să se ducă aceşti oameni? În Spania şi Italia? Nu mai este loc. În Germania? Nici acolo pentru că nemţii nu mai vor migraţia sărăciei? Cât despre britanici, ei ne-au spus foarte clar ce cred despre noi.
Soluţiile salvării sunt tot acasă. Nu neapărat în ograda statului. Dar cu implicarea sa activă. Cu sprijin acordat firmelor private serioase. Cu fonduri europene şi o justiţie independentă care bagă frica în cei care se gândesc să le risipească aiurea pentru confortul personal, în loc să producă dezvoltare. Dar cum să mişti un stat anchilozat, politizat la
