O tresărire spasmotică, o privire de fiinţă hăituită, apoi un suspin uşor, ca de uşurare. Aşa îl întâmpină cei doi copii în vârstă de numai 10 luni pe oricine se nimereşte să calce pragul saloanelor unde fiecare îşi aşteaptă nu doar vindecarea, ci şi hotărârea sorţii pentru tot restul vieţii.
Ajunşi pe patul de spital de aproape o lună, sugarii au învăţat ce este suferinţa pe pielea lor, la propriu, cu mult înainte de a putea articula, fie şi din întâmplare, cuvântul despre care lumea zice că ar fi magic - mama. Pentru ei, chiar şi când îi vor învăţa semnificaţia, o va descrie doar pe fiinţa care le-a schilodit destinele şi pe care, aproape sigur, n-o vor mai vedea niciodată.
"Săculeţ" de box
18 februarie, seara pe la 11. Abia se mai domoleşte agitaţia la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Municipal după solicitările de peste zi, că liniştea e spartă de sirena unei Ambulanţe. Echipajul venea de la gară, unde o ţigancă îşi bătuse pruncul, la început cu palmele, iar apoi, pentru că în loc să tacă acesta plângea şi mai tare, cu pumnul. Cineva nu mai suportase scena şi sunase la 112. Ăsta a fost norocul Silviei, pe care personalul ambulanţei a smuls-o din braţele femeii şi a dus-o în viteză la spital.
"Colegii de la Urgenţă i-au pus pe loc diagnostic Silverman", povesteşte doctoriţa Claudia Cladovan (foto), şefa secţiei Pediatrie III Sugari, unde fetiţa a şi rămas de atunci. Jargonul medicului acoperă rece, cu o neutralitate tehnică, fapte oribile: micuţa avea "multiple fracturi costale şi hematoame tempo-parietale". Şi mai pe româneşte spus, mai multe coaste rupte, iar pe frunte şi pe obraji umflături de la lovituri puternice.
Jumătate-om
"După înălţime şi greutate părea să aibă trei-patru luni. Cântărea 5.200 de grame, deşi trebuia să aibă 9 kilograme", spune doctoriţa Cladovan, care o cunoştea pe mica pacientă. "E o cunoştinţă
