Industria farmaceutică este foarte importantă pentru sănătatea publică, însă funcţionarea ei este complicată de factori precum concurenţa neloială şi criminalitatea farmaceutică. O serie de consideraţii privind terapia medicamentoasă actuală, dar şi câteva referiri la acţiunile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în rubrica Eseu, sub semnătura dr. Viorel Ordeanu.

Terapia este ansamblul de măsuri medicale întreprinse pentru a trata un bolnav, prin medicamente (aloterapie, homeopatie, fitoterapie), agenţi fizici (mecanici, termici, radiaţii), igieno-dietetice etc. Include tratamentul preventiv (profilaxia generală şi specifică), tratamentul curativ (etio­logic, adjuvant, simptomatic, de susţinere a funcţiilor vitale, paliativ etc.) şi tratamentul de refacere şi recuperare (reabilitare). Medicamentele, substanţe cu origine minerală, vegetală sau animală, au fost utilizate din cele mai vechi timpuri, ca moştenire directă a „automedicaţiei“ pe care o putem ob­serva şi la alte mamifere, deci fără a cunoaşte etiologia bolilor. Existau şi tratamente antiinfecţioase înainte de des­co­perirea microbilor: vaccinare, dezinfecţie, imunomodu­latoare, „antibiotice naturale“ etc. Unele erau urmarea unor observaţii corecte şi le folosim şi azi, altele erau ineficiente sau periculoase şi au fost abandonate. Vindecătorii profesionişti de astăzi se folosesc de oricare dintre mijloacele terapeutice existente. Şarlatanii practică medicina relativ corect, dar fără a avea calificare medicală; de exemplu, în Franţa, şarlatania este o meserie recunoscută, pentru tratarea unor cazuri uşoare, cu componentă psihosomatică, pentru care medicii nu au timpul şi răbdarea să se implice. În China, există „medicii desculţi“, itineranţi, care aplică tratamente simple şi ieftine în zonele rurale sărace şi îndrumă cazurile grave spre medici. În SUA, există cabinete pentru chiropracticie