Dincolo de emoţiile generate de trădarea fostului consilier prezidenţial şi ministru PDL al Apărării, ar trebui să avem un moment de realism şi să recunoaştem că acesta este doar începutul.

Vor mai urma şi alte plecări către partidele din USL, inclusiv din vârful PDL. S-a întâmplat şi între 2001 şi 2004, când veterani ai partidului, precum Bogdan Niculescu Duvăz şi Alexandru Sassu, au trecut în echipa PSD.

Există însă o diferenţă substanţială între ceea ce se întâmpla atunci şi contextul actual. Şi atunci, ca şi acum, puterea dorea desfiinţarea partidului lui Băsescu. Noutatea este că, în această legislatură, PSD şi PNL sunt într-o competiţie şi vor să-şi consolideze grupurile parlamentare cumpărând cât mai mulţi deputaţi şi senatori din opoziţie. Pur şi simplu este o adevărată licitaţie pentru achiziţionarea de pedelişti (şi, probabil, aceeaşi procedură de achiziţie va funcţiona şi în cazul celor din PP-DD). Ambele formaţiuni se pregătesc de ruperea USL şi vor ca, la momentul respectiv, să deţină grupuri cât mai puternice.

Scenariul cel mai plauzibil este că, în momentul în care participarea la guvernare va afecta şansele sale la prezidenţiale, Crin Antonescu va pleca. Pe actualele proceduri, este extrem de greu să-l dai jos pe Victor Ponta din poziţia de premier. De fapt, Antonescu nici nu cred că ar avea nevoie să fie la guvernare la momentul alegerilor prezidenţiale. Îi va conveni mai mult să-l lase pe liderul PSD în Palatul Victoria, pentru a plăti pentru toate păcatele USL şi având în spate o majoritate fragilă, – exact aşa cum s-a întâmplat între 2007 şi 2008, când guverna Tăriceanu. La acest moment, PSD, împreună cu UNPR şi UDMR, ar putea strânge puţin sub 45% din voturile parlamentarilor. În consecinţă, lui Ponta i-ar trebui circa 30 de parlamentari în plus pentru a putea guverna fără liberali. Va trebui să-i liciteze, la concurenţă cu aliatul