Proaspăt întors dintr-o călătorie în Republica Moldova, am suficiente amintiri-detaliu ca să mă pot gîndi la o imagine alcătuită dintr-o succesiune de detalii. Fiindcă e vorba de o ţară atît de apropiată de a noastră, genul de exerciţiu pe care-l propun mai jos devine un fel de oglindă pe care poţi s-o aşezi în faţa României.
Imaginea unei ţări este o sumă de experienţe disparate, dar similare, ale străinilor care o vizitează. Dacă te poţi lăuda cu arome şi gusturi persistente, şi în acelaşi timp dezirabile, ca ale vinului franţuzesc, berii nemţeşti sau curry-ului asiatic, atunci o astfel de sinestezie-de-la-un-turist-la-altul se realizează uşor. Lucrurile pot fi însă şi mai amestecate, aşa cum se prezintă în Republica Moldova – dar şi în România.
DE ACELASI AUTOR Inventarul televiziunilor fantomă Ouatu şi România travestită Ce-a avut, dom'le, englezul ăla cu noi? Se poate fără Facebook? Probabil că primul lucru pe care îl remarci cînd vii de la aeroport spre Chişinău e şoseaua largă, flancată de multă vegetaţie. Probabil că un prim atribut al Moldovei ar fi verdeaţa, mai ales pentru un călător care vine dintr-un oraş construit de Marele Maniac al Betoanelor – Ceauşescu. Oraşele fostei Uniuni Sovietice sînt mult mai verzi decît capitala României, iar Chişinăul e prin unele locuri parc lîngă parc, iar prin altele, pe la periferie, zone de copaci care aduc de-a dreptul a pădure de te-apucă spaima că taximetristul care vorbeşte numai ruseşte intenţionează să te hăcuiască, deşi nu e cazul.
Ceea ce mă duce cu gîndul la al doilea atribut vizibil dinspre români, în Moldova: limba rusă. Primul caz particular al acesteia e taximetristul de care vorbeam. Are o variantă serviabilă, prietenoasă, dar şi o alta scîrbită, distantă, care începe în mod curios să înveţe româneşte spre sfîrşitul cursei, dacă insişti pe limba ta şi-a moldovenilor şi ţii la păstrar
