(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 81, februarie 2013) O ştire citită în treacăt afirma că pînă la finalul anului 2013 vînzarea de tablete o va depăşi pe cea de PC-uri. Cu alte cuvinte, noul instrument de lectură, comunicare, distracţie şi vrăjire digitală nu va mai sta pe masă sau în poala utilizatorilor, ci direct în mîini, uşor de manevrat, uşor de aruncat, de folosit în pat, pe tren, chiar în toaleta, care, se ştie, e pentru intelectuali o anexă mai ciudată a bibliotecii. Tabletele vor intra din acest an în faza de impunere şi dominaţie, au depăşit esotericul şi au devenit exoterice instrumente universale. Aparent este o eliberare. În fapt, o nouă depedendenţă şi ghetoizare culturală. Lumea s-a împărţit în cel puţin trei categorii: cei care folosesc iPad (de la Apple), cei care sînt adepţi Android (de la Google) şi conservatorii care folosesc tablete cu sistem Windows (cu predilecţie 8, cel gîndit pentru tablete). Şi cursa e deschisă, Ubuntu (o distribuţie de Linux) şi-a lansat de curînd sistemul de operare, special adaptat tabletelor. Toate aceste sisteme ori nu îţi lasă libertatea de a instala aplicaţii, ori încearcă să o restrîngă prin panică. Dacă în cazul sistemelor de operare pentru computer puteai instala orice program fără a fi condiţionat, în cazul tabletelor, aplicaţiile vin prin canalele de distribuţie ale marilor companii de IT - de la Apple, Google la Samsung. Acestea controlează piaţa într-un model de afaceri bizar, cu surse feudale şi capitaliste amestecate. Cu ceva efort, poţi instala orice pe un Android sau Ubuntu, dar companiile descurajează astfel de comportamente libere, deci deviante. Utilizatorul rămîne doar un client, niciodată un explorator. O altă problemă este controlul asupra informaţiei pe care o cauţi sau o transmiţi mai departe. Dacă în cazul revoluţiei Internetului pe PC, instrumentele erau cu totul în controlul utilizatorului (d