● Rocker (România, 2013), de Marian Crişan.
Cel de-al doilea lungmetraj al lui Marian Crişan, Rocker, e un discret, dar împlinit studiu de personaj(e) şi de mediu. Într-un oraş din Ardeal trăiesc un tată (văduv) şi un fiu. Fiul (Alin State) are o trupă rock. El are, de asemenea, o problemă cu drogurile. Slujbă n-are. Tatăl (Dan Chiorean) lucrează undeva, dar e, în primul rînd, în slujba artistului: îi e valet, infirmier şi şofer; îi spală rufele, îi lipeşte afişele, îi administrează drogurile, îi îmbunează creditorii (adică dealerii); refuză propunerea unuia dintre aceştia de a deveni el însuşi dealer; în schimb, fură nişte schiuri şi încearcă să le vîndă. Toate astea, în schimbul privilegiului de a fi părtaş la viaţa unei trupe rock; chiar şi a uneia de garaj – pentru el tot e o viaţă romantică. Născut suficient de demult încît să fi văzut aselenizarea în direct la TV, tatăl e, de fapt, un adolescent care a ajuns pe nesimţite în pragul decrepitudinii. Fiul lui şi prietenii acestuia îl acceptă la băutele lor, dar îl privesc de sus: e demodat – într-un atipic moment de revoltă, îl pomeneşte pe Iliescu de parcă acesta ar fi în continuare preşedintele României. Nu numai fiul lui şi colegii acestuia, ci şi fiul mult mai mic al iubitei lui (Ofelia Popii) ignoră indicaţiile (în materie de rock, respectiv de shooter-e) pe care el nu se poate abţine să le dea. Doar mama băieţelului dă semne (în timp ce el îi vopseşte părul) că i-ar aprecia înclinaţia spre dădăceală. Cu profilul lui nobil, oarecum amerindian, şi chica lui eminesciană rărită, e o figură în ambele sensuri ale termenului, una nemaivăzută în cinema-ul românesc, dar nu mai puţin reprezentativă pentru o anumită nişă sociologică. Un exemplu de portretistică cinematografică de fineţe, această figură mai e, din punct de vedere dramaturgic, şi o mină de patos.
DE ACELASI AUTOR American dreamer Artă ac
