Grăbesc pasul ca să ajung din Romană pe Povernei. Trei grupe de studenţi din anul II de la Comunicare şi Relaţii Publice au examen oral la Frigioiu. Un semestru întreg au învăţat despre Introducere în Ştiinţe Politice. Forfotă pe scări, tineri cu voci îngrijorate şi frunţi încreţite, mai încolo alţii mustind de rîsete, fragmente din melodiile „Little Lion Man“ şi „Two Doors Down“ se aud în treacăt din căştile băieţilor, cuvinte precum „punctaj“, „licenţă“, „subiecte“ – toate răsună în acelaşi timp între pereţii facultăţii.
La etajul doi, într-un hol îngust, care desparte o sală de curs de toaleta băieţilor şi a fetelor, 17 fete stau cu privirile ţintite pe paginile cărţilor şi aşteaptă. Peste unele rînduri, au trasate, cu markerul, dungi fosforescente. „Tu, Valentino, mai întreabă-mă din subiectul 20!“, îi spune o fată surorii ei gemene. Se agită aşa cîteva minute: dacă nu va şti ce o să se întîmple? Dar totuşi a învăţat, deci o să se descurce! Nu poate fi nimic grav. Aflu că cele două surori au printre cele mai mari medii din an. Din sală iese Miruna Dumitraşcu, prima studentă care a susţinut examenul. „L-am picat“, spune. Panică. Dar nu şi pentru Miruna. Pentru ea, acest verdict are o explicaţie simplă: nu s-a pregătit şi, deci, nu avea aşteptări prea mari. „Îţi dai seama, poate după un an de studiu, că nu îţi place toată materia, adică toate cursurile sau toţi profesorii. Şi atunci sînt selectivă, găsesc unele materii mai atractive, unde se întîmplă să gîndesc strategii în unele proiecte de seminar, şi nu doar să învăţ anii în care autorul a inventat acel model de strategie – e un exemplu. Aleg să mă pregătesc mai puţin pentru unele materii şi mai mult pentru altele, dar nu spun că este soluţia ideală. Pînă la urmă, nu mă deranjează condiţiile din facultate, nici slide-urile uneori pline ochi cu informaţii. Cum ziceam, poţi să alegi cît şi la ce să înve