(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 81, februarie 2013) În spaţiul românesc, André Breton este în centrul unui paradox: a fost cunoscut în cercurile avangardei încă de la începutul anilor 1920, citit, imitat, admirat şi chiar adulat. Dar cum cei interesaţi l-au citit în original, Breton nu a fost semnificativ tradus în română, rămînînd un autor enigmatic şi subversiv, accesibil doar iniţiaţilor. O situaţie care nu i-ar fi displăcut iniţiatorului celei mai importante revoluţii intelectuale şi artistice din secolul al XX-lea. Apariţia cărţii sale emblematice Nadja este un eveniment. Marele Transparent
Nu e inutil, poate, de reamintit că suprarealismul este complet străin supranaturalului, în ciuda sugestiilor conţinute şi a identităţii de construcţie a celor doi termeni. Suprarealismul se reclamă de la o "filozofie particulară a imanenţei conform căreia suprarealitatea ar fi conţinută în realitatea însăşi, căreia nu-i este nici superioară, nici exterioară", scrie Breton în Le Surréalisme et la peinture. "Dincolo (l'au-dèla), orice dincolo este în această viaţă", citim în Nadja, afirmaţie reluată şi dezvoltată în diferitele sale scrieri în care referinţele teoretice constituie un metatext cvasi-permanent. Prepoziţia sur/supra nu are aici sensul unei suprapuneri spaţiale, ci funcţionează mai ales ca element al unei construcţii apoziţionale, în care diferitele elemente sînt puse unul alături de celălalt sau unul în celălalt. Fără ca unul să-l elimine pe celălalt. Exact ca în formularea suprarealiştilor români Gherasim Luca şi D. Trost, la vie dans la vie / „viaţa în viaţă“ menită să desemneze domeniul specific suprarealismului. Suprarealul este în real, coexistă cu realul, dar el rămîne invizibil şi insesizabil neiniţiaţilor. Împotriva omologării ca real doar a vizibilului se plasează şi mitul Marilor Transparenţi evocat de Breton, fiinţe naturale circulînd p
