“Companeros rumenos, nu fiţi trişti! Eu plec, dar îl las pe companero Ponta, aici de faţă, să vă călăuzească spre socialism!”

Azi-noapte, tocmai când ne pregăteam să tragem şi noi obloanele, ne-am pomenit cu un mesaj pe mail. Prima dată am crezut că e spam, fiindcă nu cunoşteam pe nimeni care să ne scrie: „Hugo Chavez envio saludo!”. Pe urmă am văzut însă că adresa e chiar de la cabinetul acelui Hugo Chavez şi am zis că da, există viaţă după moarte. Tovarăşul Hugo Chavez ne relata, nouă şi altor câteva mii de publicaţii trecute în CC:, primele lui impresii de pe lumea cealaltă. Dar, cum publicaţiile respective sunt vândute imperialismului mondial şi sigur nu vor publica scrisoarea, o publicăm noi, pentru corecta informare a onor public:

Dragi tovarăşi şi Nea Nelu!

Am ajuns cu bine în Iad, după o călătorie foarte palpitantă: am văzut luminiţa de la capătul tunelului şi am alergat spre ea, da’ când s-o ating, s-a făcut brusc întuneric şi am fost luat în primire de o comisie de tovarăşi cu coarne şi copite, aşezaţi la un birou imitaţie bambus, pe care scria „Made in China”. După ce mi-au studiat, succint, dosarul, s-au ridicat toţi ca la un semn şi au răcnit: „Bine aţi venit la noi, tovarăşu’ Chavez!” La început, m-am cam speriat de ei, erau mai nepieptănaţi decât Che Guevara, dar nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că, pe lângă diavolii de americani, ăştia sunt nişte îngeraşi! Unul dintre ei, care părea un fel de prim-secretar, ceva, m-a rugat să-mi iau valiza cu păcate şi să îl însoţesc, într-un tur de onoare al Iadului.

Să ştiţi că în Iadul original nu-i deloc mai rău ca în Raiul comunist: avem căldură non-stop, nu ne taie nimeni lumina, căci asta ar însemna oprirea producţiei de smoală, deci faliment curat, unde mai pui că băgaseră dracii niştetovarăşe drăcoaice, sumar îmbrăcate în nişte tanga de blană, de-ţi venea să zici „ay-ay-ay, caramba!”.