- Comentariu - nr. 45 / 6 Martie, 2013 Imediat dupa 1990, bisnitarii, securistii si activistii de ieri sau angajatii firmelor de comert exterior – deci, cei care au avut "osanza” asigurata – au prins, din nou, gustul banilor. Pai, nu-i banul… ochiul dracului? Si ceea ce era de asteptat s-a intamplat: din randul acestora – si, pe parcurs, din sanul urmasilor lor – au aparut miliardarii care si-au burdusit conturile. La inceput au "lucrat” cu milioanele, ulterior, cu miliardele. Si nu in lei, ci in euro sau dolari. Cum? Exploatand naivitatea si credulitatea gloatei momite, pe fondul inexistentei unui pachet de legi, adecvat realitatilor economico-sociale in prefacere. Sigur, si pe fondul aparitiei unei clase politice avide de putere si, mai ales, de bani. Or, ne intrebam: nu era pentru toti acesti "miliardari” nevoie de propteaua politica? Pai, era. Iar in punctul acesta al reciprocitatilor de influente si pretentii, brusc si dintr-o data, s-au intalnit politicianul si omul de afaceri. "Eu iti pun la dispozitie sumele pentru campania electorala, iar tu imi asezi la picioare institutiile statului”, l-a imbiat ultimul, obisnuit sa negocieze orice. Si au batut palma. Consensul s-a statornicit profitabil, de unde si slabirea neincetata a statului. Afacerea mergand ca unsa, felii intregi din avutul poporului au intrat "legal” in buzunarele noilor stapani. Scandalurile, cate au fost, n-au trecut spre publicul larg, fiind ascunse cu grija in dosul usilor capitonate. … Asa au procedat, alternativ, in decursul anilor, si cei de la Putere, si cei din Opozitie. De ce credeti, oare, stimati cititori, ca, mai recent, in scandalul stenogramelor ascultarilor telefonice si unii, si altii au tacut chitic? Simplu. Intrucat unii din cei de la Putere si din Opozitie se au la mana unii pe altii. Asa cum se au la mana si in cazul privatizarilor dubioase, ale fondurilor uriase cheltuite in