Chiar dacă nu ai folosit până acum maghiran, ai auzit cu siguranţă de el, măcar din bine cunoscutul „imn“ al oltenilor. Ei bine, planta cu miros asemănător pinului e remediu în numeroase afecţiuni digestive şi nervoase.
Plantă antistres
Planta e uşor de recunoscut datorită aromei care aminteşte de cea a pinului, cu „nuanţe“ citrice. Vechii egipteni o foloseau în ritualurile de îmbălsămare, dar nu asta a făcut-o „celebră“, ci uimitorul ei efect asupra sistemului nervos. Specialiştii susţin că are proprietăţi tranchilizante şi anxiolitice şi te ajută să combaţi oboseala şi stresul.
Combate durerile de cap persistente
Planta e bogată în vitamina K, dar are în componenţă şi vitamină E, fier, calciu, mangan. Mai conţine acizi fenolici, flavone şi uleiuri esenţiale.
Toţi aceşti compuşi îi conferă maghiranului proprietăţi antispasmodice, antifungice, antalgice, puternic antibacteriene, calmante, sedative, hipotensive, vasodilatatoare şi.... anafrodiziace (adică, cu efect opus substanţelor afrodiziace). Folosită sub formă de infuzie calmantă, are efect somnifer, dar e indicată şi în crampele stomacale sau în colici.
Gargara cu maghiran combate afecţiunile mucoasei bucale (afte, herpesuri). Sucul proaspăt, extras din frunze, e folosit contra durerilor de cap persistente. Uleiul esenţial se aplică pe zonele atinse de reumatism, artrită, sau afectate de entorse.
Darul Afroditei
În Grecia Antică se credea că parfumul maghiranului se datorează faptului că Afrodita, zeiţa frumuseţii, şi‑a trecut degetele peste plantă. Fetele care-şi puneau sub pernă un fir de maghiran primeau, în vis, vizita Afroditei, care le şoptea numele viitorului soţ. Tinerele cupluri primeau în dar, la nuntă, un buchet de maghiran, pentru căsnicie fericită. Dincolo de legendă, grecii utilizau planta contra muşcăturilor de şarpe, ca digestiv şi ca leac antiartr
