Textul Directivei UE 24/2011 privind asistenţa medicală transfrontalieră specifică faptul că serviciile de asistenţă de lungă durată, transplanturile de organe şi programele de imunizare publică nu sunt exceptate, adică serviciile medicale pe care pacienţii europeni le pot primi în orice ţară membră a Uniunii sunt acelea pe care le au incluse în ţara lor de reşedinţă, cu cele trei excluderi. Vasile Barbu, preşedinte al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP), a explicat pentru Curierul Naţional că toate analizele medicale, intervenţiile chirurgicale, precum şi recuperarea medicală vor trebui să fie decontate. „De exemplu, dacă am o piatră la rinichi pot să aleg să mă duc în Ungaria să mă operez, pot să îmi fac toate analizele medicale în această ţară sau să mă opereze pe creier”, a spus acesta. Serviciile medicale excluse Despre serviciile excluse, Vasile Barbu ne-a explicat că este normal ca serviciile de asistenţă de lungă durată să nu fie incluse, deoarece sunt foarte costisitoare. „Prin excluderea lor, Europa a vrut să protejeze statele. Altfel s-ar fi ajuns în situaţia în care în unele ţări s-ar fi rezolvat doar problemele minore”, a detaliat acesta. În plus, potrivit lui, s-ar fi putut ajunge în situaţia în care o persoană se ducea de exemplu, în Spania, stă un an de zile internată, pentru că de atât are nevoie, şi vine cu o factură de 1 milion de euro. „De aceea sunt excluse”, ne-a spus Vasile Barbu. Astfel, potrivit lui, de exemplu, oncologia paliativă, TBC-ul, bolile infecţioase, bolile cronice care au nevoie de internare permanentă sunt excluse, intrând în categoria serviciilor de asistenţă de lungă durată. Despre transplantul de organe, care de asemenea este exclus, preşedintele ANPP spune că fiecare ţară trebuie să aibă un program propriu de transplant, în timp ce imunizarea publică nu este inclusă în asistenţa medicală transfrontal